REZISTENŢĂ

 

O parte a populaţiei a încercat să se opună procesului de comunizare forţată. Grupări anticomuniste au apărut pe cuprinsul întregii ţări şi s-au manifestat atât sub forma luptei armate, cât şi prin manifestări culturale ori spirituale, care încercau să  păstreze câteva oaze de libertate.

 

Regimul a răspuns prin arestarea masivă a tuturor opozanţilor, reali sau potenţiali, din toate categoriile socio-profesionale. Peste 100 de închisori, lagăre de muncă forţată ori centre de tortură au adăpostit circa 150.000 de deţinuţi politici în întreaga perioadă comunistă, în condiţii inumane.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

NISTOR MAN

 

 

„Nu minți, nu fura, nu înșela, fii punctual, fii demn, fii mereu în față la bine, luptă împotriva răului, hoției și minciunii, fă-ți datoria la locul de muncă, cu maximum de conștiinciozitate, fii cu respect pentru toți.” Acesta este îndemnul lui Nistor Man pentru tineri, după aproximativ 13 ani de închisoare. A fost închis între 1948-1955 și 1958-1964 și a cunoscut rigorile temniței încă din ultima clasă de liceu. Originar din Maramureș, a făcut parte din primul lot de deținuți politici închiși la Sighet, dar a trecut prin multe alte închisori mai târziu.

 

La Canalul Dunăre-Marea Neagră a avut o atitudine demnă, de contestare a abuzurilor autorităților, refuzând în repetate rânduri să iasă la muncă și intrând în greva foamei. Securitatea a ordonat o anchetă specială pentru aceste gesturi, pe care le-a considerat ca fiind activitatea unui grup organizat. Nistor Man trăiește în Târgu Mureș.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

ION CARLAONȚ

 

 

General de divizie originar din Gorj, Ion Carlaonț nu s-a putut împăca cu instaurarea comunismului în țară și a coordonat un grup de rezistență armată în zona Olteniei, din care făceau parte și Radu Ciuceanu, Vlad Drăgoescu și Sergiu Mandinescu. Organizația era înarmată și urma să se retragă în munți, de unde să ducă lupte împotriva regimului, iar generalul Carlaonț a acceptat să fie numit conducătorul ei, având relații importante.

 

Pentru rolul său în fruntea Mișcării Naționale de Rezistență a fost condamnat la 15 ani de temniță grea. A fost închis în închisoarea Aiud, unde a și decedat la 6 februarie 1952.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

CONSTANTIN PARAGINĂ

 

 

Arestat în mai 1948, Constantin Paragină era student în anul III la Facultatea de Științe din București. A fost acuzat de faptul că ar fi procurat informații despre apărarea teritoriului și siguranța statului, dar și că ar fi făcut spionaj în favoarea americanilor. De asemenea, a fost implicat în lupta de rezistență armată din Vrancea (zona de unde era originar), unde mai multe rude și cunoscuți erau foarte activi.

 

Condamnarea de 10 ani temniță grea l-a trimis, printre altele, în penitenciarul Gherla, unde a fost supus tortúrilor pentru a divulga și alți opozanți ai regimului care participau la luptele armate.

ELISABETA RIZEA

 

 

Elisabeta Rizea a devenit după 1990 simbolul rezistenței anticomuniste. Nepoata țărănistului Gheorghe Șuta, ucis de Securitate în 1948, a suferit 12 ani de închisoare, în două perioade diferite, la Pitești, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc și Arad. Vina ei a fost că a ajutat cu hrană și informații partizanii din zona Muscel. Deși a fost brutalizată sistematic în anchete, fiind lovită cu o bucată de cauciuc pe trupul acoperit de un sac umed, legată de păr și suspendată de tavan, nu i-a divulgat pe cei din grupul de rezistență, printre care se afla și soțul ei.

 

După 1989 cazul său a fost adus în atenția publicului prin intermediul mass-media. A acordat numeroase interviuri, unul dintre ele fiind publicat în volumul Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara. A murit la 6 octombrie 2003.

RADU CIUCEANU

 

 

Unul dintre cei mai tineri şefi de organizaţii anticomuniste, conducea Mișcarea Națională de Rezistență din Oltenia la doar 20 de ani. Gruparea deţinea armament, muniţie şi explozibil, şi îşi propunea să înlăture regimul prin acţiuni de sabotare şi insurecţie. A fost aresat în 1948 şi închis timp de 15 ani la Craiova, Jilava, Piteşti, Târgşor, Gherla, Dej şi Văcăreşti.

 

A cunoscut chinurile fenomenului Piteşti nu doar în închisoarea argeşeană, ci şi la Gherla, unde violenţele au atins cote extreme. După eliberare nu s-a putut angaja nicăieri mai bine de un an de zile pentru că autorităţile au refuzat să îi elibereze buletin. A ajuns doctor în istorie după 1989 şi a condus Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului până de curând. Este unul dintre ultimii supravieţuitori ai fenomenului Piteşti.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

MARIN ŢUCĂ

 

 

Locotenentul Marin Ţucă a activat într-o grupare anticomunistă din Craiova în perioada 1947-1948, motiv pentru care a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică şi degradare militară.

 

A reuşit una dintre cele mai spectaculoase evadări din lagărele României comuniste pe 6 iunie 1953, de la colonia de muncă forţată Valea Nistrului. Alături de alţi trei colegi deţinuţi, a furat explozibil şi au detonat poarta exterioară a lagărului, reuşind să stea ascunşi câteva zile. După ce au fost prinşi de Securitate, au fost anchetaţi la Baia Mare, iar Ţucă şi alţi doi colegi au fost condamnaţi la moarte. Considerat liderul grupului, locotenentul a fost singurul care nu a fost graţiat. A fost executat la Oradea în 1955.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

GHEORGHE ARSENESCU

 

 

Ofițer de carieră decorat atât de români, cât și de germani pentru meritele din cel de-al Doilea Război Mondial, colonelul Gheorghe Arsenescu a înțeles rapid că regimul comunist sprijinit de Uniunea Sovietică tindea să se permanentizeze. Ca atare, împreună cu ofițerul Toma Arnăuțoiu, a format grupul de partizani Haiducii Muscelului, care a activat în sudul Munților Făgăraș.

 

Numele său s-a apropiat de legendă pe măsură ce a reușit să scape cu viață din mai multe ambuscade ale Securității. Rănit de două ori, în 1960 a fost capturat de Securitate prin trădare, după mai bine de 10 ani de clandestinitate. A fost executat la închisoarea Jilava în 1962.

RAUL VOLCINSCHI

 

 

Întreaga sa existenţă a stat sub spectrul luptei împotriva comunismului. Provenit dintr-o familie cu origini pe la 1600, vorbitor de şapte limbi, doctor în Economie şi licenţiat în Drept, Raul Volcinschi a fost cel mai tânăr lector din ţară. A fost arestat în 1956 din postura de cadru universitar şi preşedinte al clubului Universitatea Cluj pentru că înfiinţase o organizaţie anticomunistă care dorea, printre altele, să sprijine grupul de rezistenţă al lui Ion Gavrilă Ogoranu.

 

Înainte de condamnare a evadat în forţă de la Securitatea Cluj, dar a fost prins pe stradă pentru că nu avea şireturi la ghete şi s-a împiedicat. Colegul său a fost împuşcat în inimă de gardieni. A primit o pedeapsă de 25 de ani, executată în cea mai mare parte la Gherla, dar a fost eliberat în 1964. Nu s-a împăcat niciodată cu regimul, fiind arestat de alte câteva ori sub Ceauşescu, pe care a dorit să-l asasineze într-un atentat în 1983.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

SERGIU MANDINESCU

 

 

Poetul martirizat, cum a fost supranumit, a trăit doar 38 de ani, din care mai bine de o treime în temniţele comuniste. A urmat cursuri militare la Craiova şi Sibiu, iar nemulţumirea sa faţă de regim l-a îndreptat către Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, în care a fost recrutat în primăvara lui 1948.

 

A încercat să treacă Dunărea în Iugoslavia, pe la Turnu Severin, dar a fost prins şi anchetat de Securitate. Condamnat la 12 ani de închisoare, s-a perindat prin mai multe închisori: Jilava, Aiud, Caransebeş, Târgu Ocna, Gherla, Piteşti (unde a fost torturat şi el în 1950). Pentru că nici la eliberare nu renunţase la convingerile sale anticomuniste, a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Era caracterizat de Securitate ca periculos, foarte recalcitrant. A supravieţuit în mizerie materială, dar a lăsat în urma lui unele dintre cele mai frumoase poezii de închisoare.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

VLAD DRĂGOESCU

 

 

Şi el arestat de foarte tânăr, a fost unul dintre cei care a inspirat înfiinţarea grupului de rezistenţă armată Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, alături de Radu Ciuceanu. După propriile declaraţii în faţă Securităţii, scopul organizaţiei era recrutarea ofiţerilor deblocaţi, a studenţilor şi a altor nemulţumiţi de regim, înarmarea şi lupta în munţi sub conducere militară, pentru a efectua acţiuni de sabotaj împotriva sistemului comunist.

 

A fost condamnat la 12 ani temniţă grea şi, fiind student, a fost trimis la Piteşti, unde a cunoscut ororile din cadrul fenomenului omonim. Cu toate acestea, în 1957 a intrat în greva foamei pentru a obţine unele îmbunătăţiri minore în condiţiile de trai ale deţinuţilor politici, precum înlăturarea obloanelor de la ferestre sau dreptul la citit.

SUFERINŢĂ    REZISTENŢĂ     MÂNTUIRE

Copyright - 2015

Centrul de Studii in Istorie Contemporana